Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta drakkar

Istoria vikingilor: prima unificare a Norvegiei

Regiunile din care este formată Norvegia de astăzi nu au fost unificate până în secolul al IX-lea. Anterior, au existat însă câteva tentative de a le uni. S-au format două tipuri principale de comunităţi: adunările, sau tings, organizate în jurul unei Allting centrale, şi regatele de mici dimensiuni.

Unificarea a fost probabil dorită din mai multe motive. Unul din acestea a fost, cu siguranţă, nevoia ţăranilor de a trăi în pace şi continuitate, mai ales în zonele de coastă. Ţărmurile erau în repetate rânduri jefuite de bande de tâlhari şi spoliate de vikingii care se întorceau acasă. Zonele de coastă deţineau bogăţii importante, formate din bunurile rezultate din negoţ sau din furturi. Seniorii şedeau liniştiţi pe „tronurile” lor, alcătuind, datorită legăturilor de familie create prin căsătorii, un grup unit cu o putere considerabilă.

Seniorii din Viken – regiunea din jurul Fiordului Oslo – au jucat un rol major în acest proces. Puterea le creştea constant cu fiecare comitat care intra …

Vikingii: primele expeditii in Anglia, Islanda si Groenlanda

Epoca Vikingă marchează sfârşitul perioadei preistorice din Norvegia. Nu există surse scrise despre acele timpuri, astfel încât toate informaţiile de care dispunem se bazează în mare parte pe descoperirile arheologice. Saga fac şi ele, într-o oarecare măsură, lumină asupra perioadei respective. Chiar dacă au fost scrise mai târziu, aceste poeme epice se bazează pe poveştile transmise oral de la o generaţie la alta. Luate ca un întreg, saga arată, fără nici o îndoială, că Epoca Vikingă a fost cea mai bogată dintre perioadele preistorice din Nord.

Mulţi cercetători consideră jaful comis în 793 asupra mănăstirii Lindisfarne, situată pe coasta nord-estică a Angliei, ca fiind începutul Epocii Vikinge. În unele părţi din Vestul şi Sud-vestul Europei, vikingii sunt priviţi şi astăzi ca nişte tâlhari plini de cruzime care îşi terorizau victimele şi treceau aşezările prin foc şi sabie. Acest lucru este doar parţial adevărat. Vikingii au venit şi cu intenţii paşnice, pentru a face comerţ şi a co…

Primii exploratori vikingi

Ţărmurile norvegiene sunt lungi şi zimţate, iar fiordurile pătrund adânc în uscat. Încă de la începuturile istoriei, locuitorii acestor ţinuturi, care se chinuiau să supravieţuiască din puţinele roade ale pământului, au simţit atracţia mării. Nu e de mirare că, arându-şi ogoarele, ridicau ochii spre orizont, spre marea care nu doar că le putea asigura mai multă hrană, dar îi putea duce în ţinuturi mai bogate cu climă mai blândă.

Se prea poate să fi existat exploratori norvegieni îndrăzneţi în timpurile preistorice, dar poveştile lor au rămas nespuse. Până la apariţia istoriei scrise, nu se menţionează nici o descoperire timpurie, şi chiar şi în primele poveşti de călătorie care s-au păstrat, naratorii fac rar referire la primele aventurări în necunoscut.



În Evul Mediu, biserica – singura putere unificatoare reală din Europa după căderea Imperiului Roman – nu s-a străduit prea mult să încurajeze spiritul de aventură şi curiozitatea. Viziunea geografică asupra lumii se baza strict pe Bibl…