Uniunea Europeana

Militarism absolut sau transcenderea egoului? Sparta, cunoscuta si drept Lacedemonia, era situata in Peninsula Peloponez din sud-vestul Greciei si a fost fondata in timpul invaziei dorice. Orasul a fost ridicat pe parcursul si dupa desfasurarea Razboiului Mesenian, cand spartanii dorieni au traversat Muntii Taygetos si au ocupat teritoriul Meseniei. Regele Lycurg este suveranul cel mai des asociat cu Sparta, acesta autoproclamandu-se coborator direct din insusi Hercule. Prin el, toti regii spartani care i-au urmat si-au afirmat originea herculeana. Lycurg se presupune a fi fost chiar cel care a dat identitate modului de viata spartan. El a initiat obiceiul prin care baietii erau biciuiti fara motiv de catre baietii mai mari, pentru a li se induce o disciplina de fier si a face sa le dispara frica de durere. Acelasi rege i-a invatat pe spartani obligatia de a practica virtutea conform uzantelor vremii si de a muri in numele onoarei. A decretat apoi ca supusii sai nu trebuie sa se ocupe

Primii oameni care au populat ţinuturile ce formează Norvegia de astăzi au apărut din preistorie în perioada în care marile calote glaciare se retrăgeau din Scandinavia. Acum zece mii de ani, strămoşii norvegienilor de astăzi vânau reni şi alte animale sălbatice în lunga lor călătorie înspre Nord. Ţinutul în care au ajuns fusese apăsat timp de secole de greutatea calotei glaciare, drept pentru care oceanul întâlnea uscatul la o înălţime cu 200 de metri mai mare decât în prezent. Cea mai veche dovadă a activităţii umane a fost descoperită pe un deal din regiunea sudică Østfold, nu departe de frontiera de Sud cu Suedia. În acea vreme, dealul era probabil o insulă, la sud de marginea gheţarului. Deşi există mai multe opinii privind regiunea din care au venit strămoşii norvegienilor de astăzi sau drumurile pe care le-au ales în călătoria lor spre Nord, este aproape sigur că unul din aceste trasee a trecut prin Østfold. Obiectele găsite în aşezările de acolo sunt de acelaşi tip ca şi cele d

Istoria Balcicului (a reședinței regale și a „școlii de pictură”) 1913 - 1940 * oct. 1912 - mai 1913: - Primul razboi balcanic (Bulgaria, Serbia, Grecia si Muntenegru impotriva Turciei). Romania cere rectificarea granitei cu Bulgaria; primeste Silistra. iun. - aug. 1913 : - Al doilea război balcanic (Grecia, Serbia, Muntenegru, Romania si Turcia impotriva Bulgariei). Prin Tratatul de pace de la Bucuresti, Cadrilaterul intra in componenta Romaniei, care devine una dintre puterile Europei de Sud-Est. Iser, Theodorescu Sion, Bunescu sint mobilizati in timpul verii pentru campania din Balcani. Ressu se inscrie voluntar. - Alexandru Satmari descopera Balcicul. - Petrascu picteaza la Turtucaia. - Steriadi expune la „Tinerimea Artistica" Geamie din Cernavoda; participa la Expozitia de arta de la Munchen cu Hamali in portul Braila si Vedere din portul Braila, lucrari pentru care obtine medalia de aur clasa a II-a. 1914 - Izbucneste primul razboi mondial. Consiliul de Coroana hotaraste neu

Stema de stat a Tarii Românesti este cunoscuta pentru prima data la sfârsitul secolului al XIV-lea pe un document emis la 20 ianuarie 1368 de domnitorul Vladislav I(Vlaicu Voda) si consista dintr-o pasare heraldica (vultur) cu capul conturnat, având la dreapta o cruce si la stânga o stea si o luna, crai-nou, totul înscris într-un scut de tip francez vechi; piesa sigilara fiind destul de deteriorata, amanuntele heraldice se pot determina abia pe o pecete absolut asemanatoare din 1390. Fara nici o îndoiala aceasta stema este mai veche decât prima ei atestare, datând cel putin din vremea domniei lui Basarab I, primul domnitor al Tarii Românesti. Este logic sa se presupuna ca acel anonim "Rex Valachorum" de la sfârsitul secolului al XIII-lea, al carui stema personala - scut cu primul câmp fasciat în rosu si aur - apare reprodus în……înaintas al Basarabilor, al caror armorial familial este identic a avut si o stema a formatiunii statale pe care o conducea si ca aceasta avea aceleas

repere si relicve din epoca paleolitica (Sohodol); din neolitic: Cultura Cris (Alba Iulia) si Cultura Petresti (Pianu de Jos, Rahau, Limba, Mihalt, Noslac, Daia Romana si Ghirbom); Cultura Cotofeni – faza de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului: Cetate, Cilnic, Capud, Sebes, Livezile, Straja, Pianu de Jos, Pianu de Sus, Blandiana, Piatra Craivii; epoca bronzului: Alba Iulia, Cetea, Ighiel, Rimet, Talna, Bucium, Ceru Bacainti, Rosia de Secas, etc., epoca fierului: Biia, Blaj, Alba Iulia, Sebes, Craciunelu de Jos, etc., alaturi de tracii autohtoni, fiind prezenti pe teritoriul judetului si scitii si apoi celtii; din perioada primului stat centralizat si independent din vremea lui Burebista si apoi Decebal, amintim; cetatile fortificate dacice de la Capilna, Piatra Craivii, Cugir si Cetatea de Balta; din perioada cureririi romane, importantele centre de la Apulum (Alba Iulia), Apulon (Piatra Craivii) cu colonia Aurelia Apulensis si colonia Nova Apulensis, Ampelum (Zlatna), Alburn

Cele mai vechi marturii ale prezentei umane pe aceste meleaguri, descoperite pe vaile raurilor Arges, Dambovita, Mozacu, Neajlov si Cotmeana, dateaza din paleoliticul inferior. Vestigii geto-dacice au fost descoperite la Curtea de Arges, Tigveni, Titesti, Cepari si Cetatuia (secolul al III-lea i.Ch.). Ocupatia romana este reprezentata prin castrele de la Urlueni, Sapata de Jos, Albota, Purcareni, Rucar si Jidava. Teritoriul judetului Arges a facut parte din provincia Dacia Felix, intre anii 106-271 d.Hr. In jurul anilor 1215 a fost infiintat orasul Campulung-Muscel, iar in 1310, la Curtea de Arges isi stabileste resedinta voievodul Basarab I, sub conducerea caruia au fost unite teritoriile de la nord de Carpati. Confirmarea apartenentei populatiei acestei formatiuni statale la familia crestin-ortodoxa a venit in luna mai 1359, cand Patriarhia din Constantinopol a recunoscut Mitropolia Tarii Romanesti, al carei sediu se afla la Curtea de Arges Dupa anul 1400, din necesitati strategice,

Prima consemnare documentară a prezenţei stabile a unor etnici turci pe actualul teritoriu al României este din anul 1264 când, în urma luptelor interne de tip feudal din Imperiul anatolian selgiucid, un grup de 12 mii de ostaşi conduşi de împăratul Izeyddin Keykavuz s-a aşezat în Dobrogea. Aceştia erau trimişi de împăratul bizantin Mihail Paleologul pentru a apăra Imperiul Bizantin de invaziile străine. Aşezarea dobrogeană a fost numită de turcii pre-otomani Babadag, ceea ce înseamnă „Tatăl munţilor”. Mulţi ani, localitatea a fost o garnizoană militară dar şi un centru cultural important. Un nou val de etnici turci soseşte după cucerirea oraşului Varna în 1484, dar şi în anii următori, odată cu sporirea relaţiilor economice dintre Ţara Românească şi Imperiul Otoman. Cea mai impresionantă figură din zona Dobrogei a fost liderul spiritual Sari Saltuk Dede care a avut o atât de mare influenţă asupra etnicilor turci încât la 1641, când Petru Bogdan Bagsik vizitează Babadagul, menţionează

Preistoria: Pana la jumatatea mileniului I i.Hr. Descoperirile arheologice atesta existenta unor comunitati (civilizatii) preistorice; din aceasta perioada dateaza "Ganditorul" si perechea sa feminina (Cernavoda, jud. Constanta), opera de arta reprezentativa pentru preistoria europeana; in epoca bronzului se individualizeaza triburile indoeuropene ale tracilor. Antichitatea: Jumatatea secolului al VII-lea i.Hr Intemeierea coloniilor grecesti pe litoralul dobrogean al Marii Negre: Histria (azi Istria, jud. Constanta), Tomis (azi Constanta), Callatis (azi Mangalia, jud. Constanta) 514 i.Hr Herodot ii mentioneaza pentru prima data pe getii dobrogeni, ramura a tracilor nordici; din acest moment, mentiunile documentare referitoare la geto-dacii din spatiul carpato-dunarean se inmultesc. Circa 82 - 44 i.Hr In timpul lui Burebista se produce o actiune de unificare a geto-dacilor, majoritatea triburilor intrand sub ascultarea acestuia. 86-106 d.Hr. Domneste regele D

Aşezat între Dunăre şi Marea Neagră, teritoriul judeţului Tulcea a avut o evoluţie istorică strâns legată de aceea a Dobrogei, o regiune propice schimburilor comerciale şi care s-a aflat deseori în atenţia marilor puteri ale vremii. Cele mai vechi mărturii ale prezenţei umane în zona de nord a Dobrogei aparţin Paleoliticului (600 000/500 000 – mil. XI a.Chr.) şi Mezoliticului (mil. X – VII a.Chr). Alături de numeroasele piese litice descoperite în complexe atribuite culturilor musteriană (Baia, Beidaud, Enisala, Slava Rusă), gravetiană (Babadag) şi tardenoisiană (Garvăn, Luncaviţa) se găsesc câteva resturi faunistice aparţinând speciilor Mammuthus primigenius, Elephas primigenius, Rhinoceros antiquitatis. Începând cu perioada neo-eneolitică (sfârşitul mil. VI – începutul mil IV a.Chr.) în zonă se stabilesc primele comunităţi sedentare, cu o economie de tip agro-pastoral. Reprezentanţii culturilor Hamangia, Boian, Gumelniţa şi Cernavodă I fondează treptat numeroase aşezări pe terasele

Evul Mediu târziu a fost o perioadă în care în Norvegia a avut loc un important declin economic. Populaţia fusese decimată de ciumă şi de alte epidemii în secolul al XIV-lea. Numeroase ferme din zonele izolate erau pustii, iar veniturile s-au diminuat. Unii istorici susţin că înrăutăţirea climei şi puterea pe care o deţinea Liga Hanseatică asupra economiei norvegiene au fost cauzele acestei tendinţe descrescătoare. Alţii consideră că sărăcirea constantă a solului a contribuit la deteriorarea situaţiei economice. Depresia economică a avut şi ramificaţii politice. Danemarca a devenit treptat cea mai importantă dintre ţările nordice. Nobilii danezi şi germani erau numiţi în cele mai înalte funcţii administrative. Pământurile şi reşedinţele episcopale au trecut în mâinile unor străini. Nobilimea norvegiană s-a micşorat treptat. Capacitatea poporului norvegian de auto-afirmare a fost subminată încetul cu încetul. Din 1450, uniunea cu Danemarca a fost instituită printr-un trata

Din paleolitic se constată şi în această parte a ţării frecvente aşezări omeneşti. Astfel, urme de locuire din această epocă au fost semnalate pe teritoriul judeţului în localităţile Mitoc, Bodeasa, Ghireni, Pogorăşti, Ripiceni, Botoşani, Ştefăneşti, Miorcani ş.a. Aşezările omeneşti s-au înmulţit iar urmele locuitorilor au devenit mai numeroase şi mai variate în neolitic, reprezentate arheologic şi în descoperirile făcute pe teritoriul judeţului, în localitatea Cucuteni: specifice culturii de Cucuteni sunt vasele de ceramică şi pământ ars, pictate în două sau trei culori, de un înalt nivel artistic. Din epoca bronzului s-au descoperit pluguri, seceri cu butoane, săbii, vârfuri de lance din bronz la Ilişeni – Santa Mare (un adevărat depozit de bronzuri). Descoperiri din aceeaşi epocă a bronzului s-au mai făcut în localităţile Truşeşti, Corlăteni, Albeşti, Cătămărăşti, Darabani etc. Descoperirile arheologice au demonstrat continuitatea vieţuirii pe acest teritoriu, în epoca fierului, în

In urma Tratatului de la Adrianopol din 1829, Braila a revenit la tara, cunoscand in perioada urmatoare o reala inflorire, datorat si statutului de porto franco mentinut pana la sfarsitul secolului 19.  Convietuirea romanilor cu grecii, bulgarii, lipovenii, armenii, evreii a dat portului de la Dunare un parfum pitoresc si o deschidere cosmopolita spre cultura europeana. Cel mai mare progress economic s-a inregistrat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si primele decenii ale secolului al XX-lea. Multe premiere nationale notabile s-au petrecut chiar aici. Braila este unul dintre primele orase romanesti care au beneficiat de iluminatul public cu lampi de petrol (1858). Marele inginer constructor Anghel Saligny a folosit pentru prima oara betonul armat la constructia de cheiuri si dane pentru Portul Braila (1883-1892). Vaporul cu aburi Orient este prima nava romaneasca ce pleaca de la Brail ape Dunare cu transport de pasageri (1895). Tot la Braila s-a pus in functiune prima uzina ele

de pe siteul de prezentare al CJ Valcea Materialele arheologice, informaţiile marilor învăţaţi ai lumii antice, vestigiile şi monumentele   istorice atestă în judeţul Vâlcea primele urme ale existenţei umane încă din  paleolitic, iar descoperirile de la Bugiuleşti (comuna Tetoiu ) transformă judeţul nostru într-unul din locurile de la noi din ţară cu cele mai vechi urme de viaţă şi locuire umană- aproximativ  2.000.000 ani. Prima mentiune a judetului apare pe data de 8 ianuarie 1392 în Cronicile Mănăstirii Cozia, unde Hrisovul semnat de domnitorul Tării Româneşti, Mircea cel Bătrân, este încă păstrat. Materialele arheologice, informatiile marilor învatati ai lumii antice, vestigiile si monumentele istorice atesta, în Vâlcea, primele urme ale existentei omenesti înca din paleolitic, iar descoperirile de la Bugiulesti (comuna Tetoiu) înscriu judetul nostru între locurile din tara si din lume cu cele mai vechi urme de convietuire umana - circa 2.000.000 de ani. Perioada neolitica este pre

Functionarea UE se sprijina pe urmatoarele institutii : insert video: DW - (EN) Cum functioneaza Uniunea Europeana si de ce mecanismele sunt atat de complexe Parlamentul European Consiliul European/Consiliul Uniunii Europene Comisia Europeana Curtea de Justitie Curtea de Conturi Aceste institutii colaboreaza indeaproape cu mai multe organisme, si anume: Comitetul Economic si Social Comitetul Regiunilor Mediatorul European Banca Europeana de Investitii Banca Centrala Europeana

Judeţul Vrancea este atestat documentar pentru prima dată într-o scrisoare în limba latină din 2 iulie 1431 (document descoperit de Constantin C. Giurescu) în care voievodul Transilvaniei, Ladislau Apor anunţă pe judele Braşovului că Alexandru cel Bun a concentrat trupe spre Putna – versus Puttnam . Voievodul Apor a aflat ştirea de la câţiva locuitori din Transilvania ce „ au ieşit pe drumul Vrancei ” („ per viam Varancha ”). Istoricii şi cercetătorii sunt de părere că acest cuvânt face parte din patrimoniul lexical traco-dac, VRAN însemnând pădure/munte. Poate acest lucru explică de ce în scrierile timpului, Vrancea mai era numită şi „ Pământul cu păduri bogate ” sau „ Pământul Negru ”. Prin cele câteva sute de variante ale baladei „Mioriţa” regăsite în creaţia populară vrânceană, una dintre acestea fiind culeasă pentru întâia oară de Alecu Russo la Soveja, în 1846, trimisă lui Vasile Alecsandri şi publicată în culegerea acestuia „Poezii populare”, Vrancea poate fi considerată leagănu

Epoca Vikingă marchează sfârşitul perioadei preistorice din Norvegia. Nu există surse scrise despre acele timpuri, astfel încât toate informaţiile de care dispunem se bazează în mare parte pe descoperirile arheologice. Saga fac şi ele, într-o oarecare măsură, lumină asupra perioadei respective. Chiar dacă au fost scrise mai târziu, aceste poeme epice se bazează pe poveştile transmise oral de la o generaţie la alta. Luate ca un întreg, saga arată, fără nici o îndoială, că Epoca Vikingă a fost cea mai bogată dintre perioadele preistorice din Nord. video: Adevărata viață a vikingilor: Ragnar și alți eroi din legende și din filme Mulţi cercetători consideră jaful comis în 793 asupra mănăstirii Lindisfarne, situată pe coasta nord-estică a Angliei, ca fiind începutul Epocii Vikinge. În unele părţi din Vestul şi Sud-vestul Europei, vikingii sunt priviţi şi astăzi ca nişte tâlhari plini de cruzime care îşi terorizau victimele şi treceau aşezările prin foc şi sabie. Acest lucru este doar parţia