Uniunea Europeana

Parlamentul European Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) , înfiinţată în septembrie 1952, prevede crearea unei "Adunări Comune" alcătuite din 78 de membri desemnaţi de parlamentele naţionale ale celor şase state fondatoare (Franţa, Germania, Italia, Regatul Ţărilor de Jos, Luxemburg şi Belgia). Semnarea în 1957 a Tratatelor de la Roma privind crearea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, a dus la unificarea adunărilor parlamentare din cadrul fiecăreia dintre cele trei comunităţi sub numele de Adunarea Parlamentară Europeană (142 de membri). În 1962 instituţia este redenumită Parlamentul European, iar în 1979 au loc primele alegeri prin vot universal direct. Din 1979, tratatele europene succesive au extins competenţele Parlamentului European . În prezent, acesta are aceeaşi importanţă ca şi Consiliul de Miniştri (care reprezintă guvernele statelor UE) în elaborarea bugetului comunitar şi a legilor care v

a fost creat prin Tratatul de la Maastricht; are misiunea de a “apropia” Uniunea Europeana de cetatenii sai, in doua sensuri: prin rolul de purtator de cuvant, transmitand informatiile de la institutiile europene catre regiunile statelor membre (autoritati locale), cat si prin medierea intre institutiile europene si autoritatile locale pentru ca acestea din urma sa isi faca opinia cunoscuta la nivel comunitar; reprezinta pozitia autoritatilor regionale si locale care sunt afectate de activitatea Comunitatii; are 222 membri din autoritatile locale si regionale ale UE, numiti pe 4 ani de catre Consiliul European; detine 8 comisii interne specializate pe domenii: politica regionala, fonduri structurale, coeziune economico-sociala, cooperare trans-frontaliera si inter-regionala agricultura, dezvoltare rurala, pescuit retele trans-europene, transporturi, societatea informationala planificare teri