Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta vikingi

Istoria vikingilor: prima unificare a Norvegiei

Regiunile din care este formată Norvegia de astăzi nu au fost unificate până în secolul al IX-lea. Anterior, au existat însă câteva tentative de a le uni. S-au format două tipuri principale de comunităţi: adunările, sau tings, organizate în jurul unei Allting centrale, şi regatele de mici dimensiuni.

Unificarea a fost probabil dorită din mai multe motive. Unul din acestea a fost, cu siguranţă, nevoia ţăranilor de a trăi în pace şi continuitate, mai ales în zonele de coastă. Ţărmurile erau în repetate rânduri jefuite de bande de tâlhari şi spoliate de vikingii care se întorceau acasă. Zonele de coastă deţineau bogăţii importante, formate din bunurile rezultate din negoţ sau din furturi. Seniorii şedeau liniştiţi pe „tronurile” lor, alcătuind, datorită legăturilor de familie create prin căsătorii, un grup unit cu o putere considerabilă.

Seniorii din Viken – regiunea din jurul Fiordului Oslo – au jucat un rol major în acest proces. Puterea le creştea constant cu fiecare comitat care intra …

Vikingii: primele expeditii in Anglia, Islanda si Groenlanda

Epoca Vikingă marchează sfârşitul perioadei preistorice din Norvegia. Nu există surse scrise despre acele timpuri, astfel încât toate informaţiile de care dispunem se bazează în mare parte pe descoperirile arheologice. Saga fac şi ele, într-o oarecare măsură, lumină asupra perioadei respective. Chiar dacă au fost scrise mai târziu, aceste poeme epice se bazează pe poveştile transmise oral de la o generaţie la alta. Luate ca un întreg, saga arată, fără nici o îndoială, că Epoca Vikingă a fost cea mai bogată dintre perioadele preistorice din Nord.

Mulţi cercetători consideră jaful comis în 793 asupra mănăstirii Lindisfarne, situată pe coasta nord-estică a Angliei, ca fiind începutul Epocii Vikinge. În unele părţi din Vestul şi Sud-vestul Europei, vikingii sunt priviţi şi astăzi ca nişte tâlhari plini de cruzime care îşi terorizau victimele şi treceau aşezările prin foc şi sabie. Acest lucru este doar parţial adevărat. Vikingii au venit şi cu intenţii paşnice, pentru a face comerţ şi a co…

Primii exploratori vikingi

Ţărmurile norvegiene sunt lungi şi zimţate, iar fiordurile pătrund adânc în uscat. Încă de la începuturile istoriei, locuitorii acestor ţinuturi, care se chinuiau să supravieţuiască din puţinele roade ale pământului, au simţit atracţia mării. Nu e de mirare că, arându-şi ogoarele, ridicau ochii spre orizont, spre marea care nu doar că le putea asigura mai multă hrană, dar îi putea duce în ţinuturi mai bogate cu climă mai blândă.

Se prea poate să fi existat exploratori norvegieni îndrăzneţi în timpurile preistorice, dar poveştile lor au rămas nespuse. Până la apariţia istoriei scrise, nu se menţionează nici o descoperire timpurie, şi chiar şi în primele poveşti de călătorie care s-au păstrat, naratorii fac rar referire la primele aventurări în necunoscut.



În Evul Mediu, biserica – singura putere unificatoare reală din Europa după căderea Imperiului Roman – nu s-a străduit prea mult să încurajeze spiritul de aventură şi curiozitatea. Viziunea geografică asupra lumii se baza strict pe Bibl…

Uniunea dintre Danemarca si Norvegia

Evul Mediu târziu a fost o perioadă în care în Norvegia a avut loc un important declin economic. Populaţia fusese decimată de ciumă şi de alte epidemii în secolul al XIV-lea. Numeroase ferme din zonele izolate erau pustii, iar veniturile s-au diminuat. Unii istorici susţin că înrăutăţirea climei şi puterea pe care o deţinea Liga Hanseatică asupra economiei norvegiene au fost cauzele acestei tendinţe descrescătoare. Alţii consideră că sărăcirea constantă a solului a contribuit la deteriorarea situaţiei economice.

Depresia economică a avut şi ramificaţii politice. Danemarca a devenit treptat cea mai importantă dintre ţările nordice. Nobilii danezi şi germani erau numiţi în cele mai înalte funcţii administrative. Pământurile şi reşedinţele episcopale au trecut în mâinile unor străini. Nobilimea norvegiană s-a micşorat treptat. Capacitatea poporului norvegian de auto-afirmare a fost subminată încetul cu încetul.

Din 1450, uniunea cu Danemarca a fost instituită printr-un tratat…

Norvegia - epoca vikinga

Epoca Vikingă marchează sfârşitul perioadei preistorice din Norvegia. Nu există surse scrise despre acele timpuri, astfel încât toate informaţiile de care dispunem se bazează în mare parte pe descoperirile arheologice. Saga fac şi ele, într-o oarecare măsură, lumină asupra perioadei respective. Chiar dacă au fost scrise mai târziu, aceste poeme epice se bazează pe poveştile transmise oral de la o generaţie la alta. Luate ca un întreg, saga arată, fără nici o îndoială, că Epoca Vikingă a fost cea mai bogată dintre perioadele preistorice din Nord.

Mulţi cercetători consideră jaful comis în 793 asupra mănăstirii Lindisfarne, situată pe coasta nord-estică a Angliei, ca fiind începutul Epocii Vikinge. În unele părţi din Vestul şi Sud-vestul Europei, vikingii sunt priviţi şi astăzi ca nişte tâlhari plini de cruzime care îşi terorizau victimele şi treceau aşezările prin foc şi sabie. Acest lucru este doar parţial adevărat. Vikingii au venit şi cu intenţii paşnice, pentru a face …

Danemarca - istoria

Istorie

Cuvântul „Danemarca” apare încă din era Vikingilor, gravat pe celebra „Jelling Stone” din anii 900, dar există o diferenţă majoră între ce cuprindea „Danemarca” atunci şi ce înseamnă astăzi.
În unele ere, de exemplu în secolele al XIII-lea şi al XVII-lea, Danemarca era o superputere a cărei influenţă era la fel de masivă ca a celor mai mari ţări europene.

Danemarca modernă

Vorbind direct, se poate spune că configurarea actuală a Danemarcei este rezultatul a 400 de ani de renunţări forţate la teritoriu, capitulări şi lupte pierdute.
Evenimente cruciale au avut loc la jumătatea anilor 1800. În 1848, absolutismul a fost abolit, lucru din care a rezultat o constituţie şi un parlament, dar în 1864 Danemarca a suferit o înfrângere dezastruoasă în faţa Prusiei în al doilea război Schleswig şi a trebuit să cedeze 40% din teritoriu. Populaţia daneză a scăzut de la 2,6 milioane la 1,6 milioane.

Societate omogenă

Ca o consecinţă a înfrângerii, Danemarca a devenit o societate aproap…