Uniunea Europeana

Cele mai vechi marturii ale prezentei umane pe aceste meleaguri, descoperite pe vaile raurilor Arges, Dambovita, Mozacu, Neajlov si Cotmeana, dateaza din paleoliticul inferior. Vestigii geto-dacice au fost descoperite la Curtea de Arges, Tigveni, Titesti, Cepari si Cetatuia (secolul al III-lea i.Ch.). Ocupatia romana este reprezentata prin castrele de la Urlueni, Sapata de Jos, Albota, Purcareni, Rucar si Jidava. Teritoriul judetului Arges a facut parte din provincia Dacia Felix, intre anii 106-271 d.Hr. In jurul anilor 1215 a fost infiintat orasul Campulung-Muscel, iar in 1310, la Curtea de Arges isi stabileste resedinta voievodul Basarab I, sub conducerea caruia au fost unite teritoriile de la nord de Carpati. Confirmarea apartenentei populatiei acestei formatiuni statale la familia crestin-ortodoxa a venit in luna mai 1359, cand Patriarhia din Constantinopol a recunoscut Mitropolia Tarii Romanesti, al carei sediu se afla la Curtea de Arges Dupa anul 1400, din necesitati strategice,

Judetul Calarasi se afla in sudul Romaniei, pe Dunare, la granita cu Bulgaria, in Baragan (Campia Romana) Condiţiile extraordinare de habitat (apă, pădure, hrană) au făcut din teritoriul Judeţului Călăraşi unul din segmentele cele mai importante ale zonei Dunării de Jos pentru anumite epoci favorizând popularea acestor teritorii încă din paleoliticul superior -perioada  aurignacianului. Astfel în perioada neoliticului dezvoltat şi a eneoliticului în această regiune s-au dezvoltat mai multe civilizaţii printre cele mai evoluate din lume pentru mileniul V si IV I.H. Culturi materiale precum Hamagia, Boian sau Gumelniţa au cunoscut o dezvoltare excepţională pe aceste meleaguri. Civilizaţii preistorice ca Boian, Gumelniţa (neo-eneolitic), Cernavodă, Coslogeni (epoca bronzului) poartă toponime călăraşene. Urmele tracilor timpurii, în fapt purtătorii culturii Coslogeni au fost descoperite pâna pe ţărmurile Marii Egee. Primul conducător get de pe aceste meleaguri, al cărui nume istoria l-a re

Teritoriul judeţului Buzău, leagănul culturii şi civilizaţiei române, conservă vestigii care atestă existenţa omului în regiune din timpuri imemoriale. Unelte şi arme din oase sau pietre cioplite au fost scoase la lumină în câteva locuri pe teritoriul judeţului, cât şi obiecte ceramice din Neolitic şi Epoca Bronzului aparţinând Culturilor Boian, Gumeşti şi Monteoru. Vestigiile din Epoca Bronzului au fost descoperite în regiunea de dealuri, care împreună cu ruinele campului roman de la Pietroasele şi ale altor câteva aşezări dacice stau mărturie a continuităţii vieţii şi civilizaţiei pe acest teritoriu. Numele Mousaios (Buzău) a fost pentru prima dată menţionat în scris într-o scrisoare a guvernatorului roman din Dobrogea trimisă lui Vasile cel Mare, episcopul de Capadichia, în anul 376 d.Hr. Scrisoarea menţionează existenţa, pe malurile râului Mousaios, a unei aşezări urbane (polis) numită tot Mousaios (Buzău). Documentul se găseşte în Biblioteca Vaticanului. ISTORIA BUZĂULUI  Pentru