Uniunea Europeana

video: ECB - prezentare în 3 minute impreuna cu bancile nationale ale statelor member, formeaza Sistemul European al Bancilor Centrale – Eurosystem (ESCB); principalul obiectiv este de a mentine stabilitatea preturilor; defineste si implementeaza politica monetara in Zona Euro; controleaza sistemul de plati si rezervele in valuta straina ale statelor membre DESCHIDE:  ECB Data Porta l Banca a fost înființată la 1 iunie 1998, ca urmare a Tratatului de la Amsterdam. BCE colaborează cu băncile centrale din toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Împreună, formează Sistemul European al Băncilor Centrale(SEBC). BCE stabilește cadrul cooperării dintre băncile centrale ale celor 19 state membre care au adoptat moneda unică și alcătuiesc împreună zona euro. Cooperarea existentă la nivelul acestui grup restrâns poartă numele de „eurosistem”. BCE are ca obiectiv menținerea inflației la un nivel inferior, dar apropiat de 2%. BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnot

  Nucleul tare al Uniunii Europene este reprezentat de zona Euro. Adoptarea unei monede unice, în 1999, a devenit esențială în funcționarea pieței comune și în implementarea politicilor financiare. Totuși, nu toate statele UE au trecut la noua monedă. Danemarca a ales să își păstreze moneda proprie. La fel a făcut și Marea Britanie, în perioada în care a fost membră a uniunii. De asemenea, Suedia a ales, printr-un referendum, să nu adopte moneda europeană, dar discuțiile nu s-au încheiat definitiv. Alte state nu îndeplinesc criteriile de convergență, foarte stricte, care reglementează inflația, datoria publică, emisiunile monetare și elemente esențiale ale politicii financiare. Din aceste motive, multe dintre statele foste comuniste nu au putut sau nu au dorit să abandoneze vechile monede. Dintre țările din Est, doar Slovacia, Slovenia și Croația au făcut trecerea la Euro. În 2025, li se va adăuga Bulgaria, care îndeplinește deja mai toate criteriile. De asemenea, moneda sa, Leva, este

 Piața comună EEA/SEE Toate statele membre ale Uniunii Europene sunt membre ale pieței unice, care implică schimbul liber pentru produse industriale și servicii, precum și o uniune vamală. Alte state non-membre se adaugă, prin mai multe mecanisme, spațiului economic al Uniunii Europene. Spațiul Economic European / SEE (EEA – European Economic Area) adaugă la piața comună trei non-membri UE: Norvegia, Islanda și Lichtenstein. Prin acest acord, cei trei non-membri au acces la multe dintre dimensiunile pieței comune și, implicit, contribuie la bugetul UE sau finanțează programe proprii de convergență (cum sunt granturile norvegiene pentru dezvoltare culturală și coerență socială). În esență, SEE/EEA este un acord comercial ce acoperă aproape toate dimensiunile pieței comune. Totuși, uniunea vamală este limitată, țările non-UE putând avea propria politică vamală în raport cu alte țări non-UE. De asemenea, țările EEA nu au adoptat politicile comune din domeniul agriculturii și pescuitului,

  Ca și UE, Spațiul Schengen include 27 de state. Doar că nu aceleași. Fără a fi membri UE, țările EFTA (Elveția, Norvegia, Islanda și Liechtenstein) fac parte din Schengen. La fel, Elveția. În schimb, România, Bulgaria, Cipru și Irlanda, membri UE, nu fac parte. Irlanda a ales să nu participe la acest pact pentru a putea păstra relații de viză comună cu Marea Britanie. România, Bulgaria și Cipru sunt în proces de aderare. Ele trebuie să respecte criterii tehnice precum frontierele europene, regimul de vize, cooperare polițienească și protecția datelor personale. Nominal, atât România, cât și Bulgaria îndeplinesc criteriile tehnice, dar implementarea de facto a unora dintre acestea sunt contestate de alți membri ai spațiului Schengen. De exemplu, controlul vamal la frontierele externe este considerat ca fiind ineficient și având potențialul de a expune UE la creșterea contrabandei, traficului de droguri și de persoane. De asemenea, corupția din sistemele politice și polițienești implic

 O analiză a tulburărilor politice de la București, din a doua parte a lui 2021, când alianța de la guvernare PNL-USR-UDMR a ajuns în colaps indică o creștere mare a factorului de instabilitate și ridică întrebarea dacă forțele politice de la București mai pot genera prin ele însele stabilitate politică și bunăstare.  Extrase din articolul Mai puțin București! , publicat de Nicu Ilie în revista Cultura. În aproape un an, guvernul nu a făcut niciuna dintre schimbările promise sau așteptate și nici nu dă vreun semn că s-ar grăbi să o facă. Dacă erau măsuri impopulare ce trebuiau luate – și erau asemenea măsuri – timpul de patru ani până la următoarele alegeri era, din punct de vedere strategic, esențial. Însă întregul „arc guvernamental” pare într-o perpetuă campanie electorală sau preocupat doar să dea frumos pe facebook. ... Pe de altă parte, nu toate reformele se fac cu buget. Suntem codașii Europei /și/ la vaccinare. Mass media, cu Digi 24 în prim-plan, a făcut mai multe pentru campa