Uniunea Europeana

 Context: În condițiile în care mai multe țări europene, îndeosebi din Est, au sau au avut în ultimii ani regimuri politice populiste, iliberale și cu tendințe autocratice, Uniunea Europeană a decis o serie de acțiuni care să ducă la consolidarea statului de drept în țările UE. Principalul mecanism avut în vedere este condiționarea unor categorii de alocări bugetare de existența unui mediu politic profund democratic și care nu promovează o legislație care să facă ineficiente organismele de combatere a corupției sau care restrânge drepturi individuale sau colective. La 5 aprilie, Ursula von der Leyen a anunțat în Parlamentul European că Johannes Hahn, Comisarul UE pentru buget, a informat autoritățile maghiare despre planurile Comisiei de a „trece la următorul pas” și de a „lansa în mod oficial mecanismul de condiționare a statului de drept” pentru a proteja Bugetul UE, în principal din cauza preocupărilor legate de corupție. Statul de drept este prevăzut în tratatele UE ca una dintre v

Ţărmurile norvegiene sunt lungi şi zimţate, iar fiordurile pătrund adânc în uscat. Încă de la începuturile istoriei, locuitorii acestor ţinuturi, care se chinuiau să supravieţuiască din puţinele roade ale pământului, au simţit atracţia mării. Nu e de mirare că, arându-şi ogoarele, ridicau ochii spre orizont, spre marea care nu doar că le putea asigura mai multă hrană, dar îi putea duce în ţinuturi mai bogate cu climă mai blândă. Se prea poate să fi existat exploratori norvegieni îndrăzneţi în timpurile preistorice, dar poveştile lor au rămas nespuse. Până la apariţia istoriei scrise, nu se menţionează nici o descoperire timpurie, şi chiar şi în primele poveşti de călătorie care s-au păstrat, naratorii fac rar referire la primele aventurări în necunoscut. În Evul Mediu, biserica – singura putere unificatoare reală din Europa după căderea Imperiului Roman – nu s-a străduit prea mult să încurajeze spiritul de aventură şi curiozitatea. Viziunea geografică asupra lumii se baza strict pe Bib

Prima mărturie documentară în legătură cu stabilirea tătarilor în Dobrogea se referă la o împroprietărire din perioada lui Gingis Han (începutul sec. al XIII-lea). În cursul secolului al XIV-lea, au venit triburi de tătari alături de turci din Anatolia (Asia Mică), având loc şi trecerea la islamul sunnit. Apoi, în perioada hanului Timur Lenk, o sută de mii de tătări s-au stabilit în Dobrogea şi în regiunile Edirne şi Filipopoli. În 1525 alte grupuri de turci oguzi şi de tătari au ajuns la Babadag. Cronicile otomane au înregistrat patru grupuri de tătari pe teritoriul Rumeliei (zona Balcanilor de răsărit), de care aparţinea Dobrogea: tătarii Aktav, tătarii Târhala, tătarii din Ianbolu şi tătarii Bozapa sau Bozata. Aceste grupuri au fost incluse în aceleaşi condici cu nomazii oguzi, bucurându-se de aceleaşi privilegii şi având aceleaşi obligaţii faţă de statul otoman. Limba tătară face parte din ramura turcică a limbilor altaice. Instaurarea administraţiei otomane în Dobrogea a avut un e

Atestata documentar la 20 ianuarie 1368, Braila, situata intr-un cadru natural generos, in imediata vecinatate a Dunarii, a devenit cunoscuta, in scurta vreme, ca un important centru commercial, loc de intalnire a produselor transportate de corabiile venite din porturile aflate pe coastele Marii Negre si Mediteranei cu produsele occidentale desfacute aici, indeosebi, de negustorii brasoveni. Acest fapt este consemnat si de cronicarul grec Laonic Chancocondil in 1462, cu prilejul expeditiei lui Mahomeed al II-lea impotriva Domnului Tarii Romanesti, Vlad Tepes, cand scria despre Braila “oras al dacilor, in care fac comert mai mare decat in toate orasele tarii”. Insemnatatea marelui port dunarean este demonstrata si de faptul ca numeroase drumuri comerciale care il legau de diferite zone si orase din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania purtau denumirea de Drumul sau Calea Brailei. Mare centru economic, cu o pozitie strategica deosebita, aflat in zona de granite dintre cele doua tari

 La începutul mandatului de ministru al fondurilor europene, economistul Marcel Boloș a prezentat situația generală a capitolelor de finanțare europeană deschise pentru România în acest an și în perioada următoare. 10 miliarde de € din Politica de Coeziune a actualului ciclu de finanțare 2014-2020; Politica de coeziune este strategia Uniunii Europene de promovare și sprijinire a unei „dezvoltări armonioase” a tuturor statelor membre și regiunilor sale. P olitica de coeziune a UE urmărește consolidarea coeziunii economice și sociale prin reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni. Această politică se concentrează pe domenii cheie care vor ajuta UE să facă față provocărilor secolului al XXI-lea și să rămână competitivă la nivel global.  O mare parte din cheltuieli trebuie să fie orientate către priorități precum cercetarea și inovarea, sprijinul pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), mediul, transporturile, ocuparea forței de muncă, formarea