Primii exploratori vikingi




Ţărmurile norvegiene sunt lungi şi zimţate, iar fiordurile pătrund adânc în uscat. Încă de la începuturile istoriei, locuitorii acestor ţinuturi, care se chinuiau să supravieţuiască din puţinele roade ale pământului, au simţit atracţia mării. Nu e de mirare că, arându-şi ogoarele, ridicau ochii spre orizont, spre marea care nu doar că le putea asigura mai multă hrană, dar îi putea duce în ţinuturi mai bogate cu climă mai blândă.

Se prea poate să fi existat exploratori norvegieni îndrăzneţi în timpurile preistorice, dar poveştile lor au rămas nespuse. Până la apariţia istoriei scrise, nu se menţionează nici o descoperire timpurie, şi chiar şi în primele poveşti de călătorie care s-au păstrat, naratorii fac rar referire la primele aventurări în necunoscut.

În Evul Mediu, biserica – singura putere unificatoare reală din Europa după căderea Imperiului Roman – nu s-a străduit prea mult să încurajeze spiritul de aventură şi curiozitatea. Viziunea geografică asupra lumii se baza strict pe Biblie. Biserica nu privea cu ochi buni descoperirile care ar fi putut să conteste veridicitatea credinţelor de mult împământenite sau să îi încurajeze pe oameni să pună sub semnul întrebării dogmele vechi de secole. Dar în Norvegia pre-creştină, locuitorii aveau nevoie de pământ. Suprafeţele cultivabile erau extrem de puţine, în munţii abrupţi şi printre miriadele de lacuri şi fiorduri. Chiar dacă acest popor de pescari făcea de secole comerţ pe mare, de-a lungul coastei, nu au fost în măsură să pornească în căutarea de noi teritorii decât când au avut corăbii cu care să poată naviga pe apele întinse. Această problemă s-a rezolvat o dată cu apariţia corăbiilor vikinge. Aceste vase cu provă înaltă, rapide şi graţioase, înaintau atât duse de vânt, cu pânzele sus, cât şi ajutate de vâsle. Mai mult, erau construite în aşa fel încât puteau fi trase pe ţărmuri sau pe malurile râurilor de către echipaj şi pătrundeau astfel până departe pe uscat. Prin urmare, în jurul anului 800 d.Hr., vikingii şi-au părăsit fiordurile şi au pornit la atac, în căutare de pământuri şi de bogăţii, dar şi de aventură şi de faimă. Au fost printre puţinele popoare din Evul Mediu care s-au aventurat dincolo de teritoriul pe care îl locuiau.


Chiar dacă la început, la primele raiduri vikinge nu participau decât câteva corăbii, numărul lor a crescut treptat, astfel încât flotele care au navigat spre Vest, îndreptându-se către Anglia, Scoţia, Franţa şi Irlanda au ajuns să numere câteva sute de vase. Vikingii veneau ca jefuitori şi prădători, terorizând populaţia de pe ţărmurile unde ancorau; dar erau, în acelaşi timp, negustori şi administratori. Vikingii au fondat oraşe ca Dublinul sau colonii ca Normandia, în Franţa. Din 879 până în 920, au colonizat Islanda, care a devenit, la rândul ei, locul de pornire pentru colonizarea Groenlandei.

În 986, Eirik Thorvaldsson, născut în Norvegia, cunoscut sub numele de Eirik cel Roşu, a explorat şi a colonizat partea de Sud-vest a Groenlandei. Fiul său, Leiv Eiriksson, a devenit primul european care a păşit pe ţărmurile Americii de Nord şi primul explorator de origine norvegiană recunoscut în prezent în întreaga lume.

Data şi locul naşterii lui Leiv Eiriksson nu au fost stabilite cu certitudine, dar se presupune că a crescut în Groenlanda. Saga lui Eric cel Roşu povesteşte că a pornit spre Norvegia în 999, a servit o vreme sub Regele Olav Trygvasson, iar un an mai târziu a fost trimis înapoi în Groenlanda să creştineze poporul din care se trăgea.

Există două curente de gândire privind evenimentele care au urmat din acel punct. Unul ar fi că Eiriksson, în drum spre Groenlanda, a fost deviat de la traseu şi a ajuns, din întâmplare, pe coasta Americii de Nord, în anul 1000, cu aproape 500 de ani înaintea lui Columb. Conform saga din Groenlanda, care sunt considerate în general destul de apropiate de adevăr, descoperirea lui Eiriksson nu a fost întâmplătoare. Saga povestesc că vikingul a pregătit o expediţie şi a pornit spre Vest, dorind să verifice afirmaţiile unui negustor islandez, Bjarni Herjulfsson. În 986, Herjulfsson, deviat de la traseu de o furtună teribilă ce făcea ravagii între Islanda şi Groenlanda, a povestit că a văzut un ţinut deluros şi împădurit, undeva departe în Vest. Herjulfsson, deşi este probabil primul european care a zărit continentul nord-american, nu a pus niciodată piciorul pe ţărmul său. Leiv Eiriksson, încurajat de poveştile care promiteau posibile descoperiri şi de nevoia constantă de pământ de cultivat, a cumpărat corabia lui Bjarni şi a pornit în căutare de ţinuturi noi.

Se pare că a urmat traseul lui Bjarni în sens invers şi s-a oprit în trei locuri. Regiunea unde a făcut primul popas a numit-o Helluland, sau Ţinutul de Piatră, despre care se crede că ar fi Labrador-ul din zilele noastre. Al doilea popas a fost la Markland, sau Ţinutul Împădurit, care e posibil să fie Terra Nova. Amplasarea exactă a celui de-al treilea ţinut, pe care l-a numit Vinland, constituie şi astăzi subiect de dispute între cercetători, dar poate să fi fost în Nordul Terra Nova sau la Capul Cod, sau şi mai la Sud.
Eiriksson şi tovarăşii săi au rămas peste iarnă în Vinland, într-un loc pe care l-au numit Leifsbud-ir, şi s-au întors în Groenlanda în anul următor, în 1001.

Fratelui lui Eiriksson, Thorvald, i-a revenit sarcina următoarei călătorii în teritoriul recent descoperit, căci Leiv Eiriksson nu s-a mai întors niciodată acolo. Încercările ulterioare ale vikingilor de a se stabili în Vinland au eşuat, din cauza numeroaselor conflicte cu băştinaşii nord-americani.

Chiar dacă mulţi îl consideră şi astăzi pe Cristofor Columb drept descoperitorul Lumii Noi, dreptul lui Eiriksson la acest titlu a fost aprobat oficial în SUA în 1964, când preşedintele Lyndon B. Johnson, cu acordul unanim al Congresului, a proclamat data de 9 octombrie „Ziua lui Leif Ericson", pentru a comemora sosirea primului european pe tărâmul nord-american.


Comentarii

  1. Buna, Dupa ce am fost în rela?ie cu Anderson de ani de zile, s-a despar?it de mine, am facut tot posibilul sa-l aduc înapoi dar totul a fost în zadar, l-am dorit atât de mult înapoi din cauza dragostei pe care o am pentru el, l-am implorat cu totul, am facut promisiuni, dar el a refuzat. I-am explicat prietenei mele problema mea ?i ea mi-a sugerat sa contactez mai degraba un vrajitor care ar putea sa ma ajute sa fac o vraja pentru a-l aduce înapoi, dar eu sunt genul care nu a crezut niciodata în vraja, nu am avut de ales decât sa încerc, am a trimis vrajitorului prin po?ta ?i mi-a spus ca nu este nicio problema ca totul va fi bine înainte de trei zile, ca fostul meu se va întoarce la mine înainte de trei zile, a facut vraja ?i, surprinzator, în a doua zi, era în jurul orei 16. M-a sunat fostul meu, am fost atât de surprins, am raspuns la apel ?i tot ce a spus a fost ca îi pare atât de rau pentru tot ce s-a întâmplat încât a vrut sa ma întorc la el, ca ma iube?te atât de mult. Am fost atât de fericit ?i m-am dus la el, a?a am început sa traim din nou ferici?i împreuna. De atunci, am promis ca oricui cunosc care are o problema de rela?ie, a? fi de ajutor unei astfel de persoane, trimi?ându-l la singurul vrajitor real ?i puternic care m-a ajutat cu propria mea problema. e-mail: ogagakunta@gmail.com
    1) Vraji de dragoste
    2) Vraji de dragoste pierduta
    3) Vraji de divor?
    4) Vraji de casatorie
    5) Vraja de legare.
    6) Vraji de despar?ire
    7) Alunga?i un Iubit trecut
    8.) Vrei sa fii promovat în biroul tau/ Vraja de loterie
    9) vrei sa-?i mul?ume?ti iubitul
    (ogagakunta@gmail.com)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Articole recente

Postări populare de pe acest blog

Norvegia - preistoria. Înainte de vikingi. Tsunami-ul din Doggerland

Parlamentul European (PE) - prezentare. Alegerile europarlamentare

Spartanii (date istorice si legenda)

Banca Europeana de Investitii (BEI / EIB) - Instituții europene

Istoria metalurgiei in Orient, Levant si in Romania

Istoria Judetului Tulcea (Romania): Preistoria

Tara Romaneasca - Heraldica

Istoria si traditiile turcilor Dobrogeni

Uniunea dintre Danemarca si Norvegia

Repere istorice jud. Alba (Romania)