Preistoria Norvegiei (perioada glaciara)

Primii oameni care au populat ţinuturile ce formează Norvegia de astăzi au apărut din preistorie în perioada în care marile calote glaciare se retrăgeau din Scandinavia. Acum zece mii de ani, strămoşii norvegienilor de astăzi vânau reni şi alte animale sălbatice în lunga lor călătorie înspre Nord. Ţinutul în care au ajuns fusese apăsat timp de secole de greutatea calotei glaciare, drept pentru care oceanul întâlnea uscatul la o înălţime cu 200 de metri mai mare decât în prezent. Cea mai veche dovadă a activităţii umane a fost descoperită pe un deal din regiunea sudică Østfold, nu departe de frontiera de Sud cu Suedia. În acea vreme, dealul era probabil o insulă, la sud de marginea gheţarului.

Retragerea ghețarilor a creat fiordurile, care au fost locațiile unde s-au înființat primele tabere permanente și mici localități.

Deşi există mai multe opinii privind regiunea din care au venit strămoşii norvegienilor de astăzi sau drumurile pe care le-au ales în călătoria lor spre Nord, este aproape sigur că unul din aceste trasee a trecut prin Østfold. Obiectele găsite în aşezările de acolo sunt de acelaşi tip ca şi cele descoperite în sudul Suediei şi în Danemarca. O altă rută posibilă ar fi putut duce dinspre ţărmul european al Mării Nordului de astăzi înspre Sud-vestul Norvegiei.

Primii norvegieni au fost vânători care trăiau în grupuri mici. Existenţa lor e scoasă la iveală de uneltele din cremene, vasele din lut şi, probabil cele mai spectaculoase, de sculpturile în piatră pe care le-au lăsat în urmă. Astfel de exemple se găsesc practic peste tot în Norvegia, cioplite sau scrijelite în stâncă. Sculpturile înfăţişează de obicei vânatul: reni, elani, căprioare, urşi şi peşti. Mai puţin întâlnite, dar nu mai puţin impresionante, sunt reprezentările unor oameni sau bărci.