UEO și prima încercare de a realiza o armată europenă

 Liderii Uniunii Europene, dar și o parte dintre țările candidate (Turcia) sau care au relații politice și comerciale excelente cu UE (Canada) au inițiat în martie 2025 un plan de înarmare comună și de constituire a unei structuri militare defensive comune. Atitudinea față de NATO și față de Ucraina a celei de a doua administrații Trump, care par că amenință cu dezangajarea, pot duce la un deficit de securitate europeană. Ca urmare, UE a reacționat rapid, accelerând proiectele de investiții în industria de apărare și crearea de structuri comune care să poată rezista dacă NATO devine instabil sau problematic.

Lucian Lumezeanu face pe Facebook o amplă analiză a situației militare din Europa în raport cu NATO și cu Statele Unite. Relevantă este istoria proiectului UEO și a modului cum acesta a fost abandonat, date fiind asigurările de securitate oferite de SUA și soliditatea presupusă a alianței NATO.

 Lucian Lumezeanu: ”Europenii făcuseră o alianță militară cu obligații chiar mai mari decât ale NATO. 

Se numea UEO (Uniunea Europei Occidentale sau Uniunea Vest-Europeană) și era compusă din 10 țări. Franța, Germania, Belgia, Luxemburg, Olanda, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Grecia, Italia.

Ea a fost desființată în 2011, pe fondul mai multor factori. Astfel, o parte din atribuțiile sale, cum ar fi gestionarea crizelor, menținerea păcii, transporturi militare șamd au fost preluate de Uniunea Europeană, care a dobândit o identitate tot mai consolidată și o structură juridică singulară (puțini știu că noi îi tot ziceam Uniunea Europeană de prin 1992 dar până nu demult erau, oficial, Comunitătile Europene). Tratatul de la Lisabona (2009) a cam definitivat procesul. Ce nu a preluat Uniunea Europeană a fost obligația de apărare colectivă. Adică obligația de a ajuta militar (a intra în război) când una dintre ele era atacată. 

Având și țări neutre, UE nu voia să devină un alt NATO. 

În al doilea, NATO funcționa bine pe vremea aceea și nu erau multe motive să menții o organizație care îi dubla atribuțiile pentru europeni, chiar dacă propriu-zis era rar folosită.

Mai erau și alte motive, inclusiv acea teamă de dezangajare, dar să nu intrăm în amănunte. ”

Întreaga analiză: