Stema Moldovei - Heraldica (istorie și evoluție)

video: identitățile heraldice ale moldovenilor de-a lungul timpului

Stema Moldovei , capul de bour caruia îi este asociat o stea, o luna, crai-nou si o floare, pare a fi si ea de origine mai veche decât prima sa atestare documentara, tot sigilara, datând din 1387, dar, ca si în cazul Tarii Românesti, abia sigiliul de pe hrisovul din 30 martie 1392 dat de domnitorul Roman I Musat este suficient de clar pentru a se deslusi toate amanuntele (XXV/1). Aceeasi stema, cu capul de bour având coarnele recurbate în afara, apar si pe mondele emise de Petru I Musat, în 1377 (XXXV/2a). Începând din anul 1409, coarnele bourului îsi modifica înfatisarea, fiind curbate înauntru, amanunt care se va pastra întocmai în toata evolutia istorica a stemei; tot acum se modifica si forma stelei, care va avea cinci colturi nu sase, trandafirul plasat la stânga botului va fi redat cu petale, un globular (XXV/3) semiluna ramânând sub aceeasi forma. Este de mentionat ca scutul stemei este încadrat într-un chenar cu sase lobi. În decursul secolelor al XV-lea si al XVI-lea, stema Moldovei ramâne aproape neschimbata, cele mai semnificative modificari fiind cele ale formei scutului. Pentru prima data la 1563, sub domnia lui Despot-Voda, scutul apare suprapus de o coroana princiara deschisa (XXV/4). Din secolul al XVII-lea, coroana princiara, ca simbol al puterii suverane, va fi redata chiar deasupra coarnelor, asociata, de multe ori, cu celelalte doua simboluri ale puterii: spada si buzduganul (XXIX/1, XXIX/4, XXXI/1). Este de semnalat ca, începând cu domnia lui Vasile Lupu, steaua care flanca, la stânga, botul bourului, se transforma în soare. În secolul al XVIII-lea, chiar daca elementele heraldice vechi ramân în esenta aceleasi, stema devine tot mai încarcata cu ornamente exterioare, în special trofee cu arme variate (XXX/2) sau este sustinuta de lei rampanti (XXVII/5). La începutul secolului al XIX-lea, stema cu capul de bour va fi asezata pe un manton de purpura captusit cu hermina (XXXI/4). Sub domniile lui Mihail Sturza cât si ale lui Grigore Alexandru Ghica, se constata tendinta de a se modifica aspectul animalului heraldic, bourul traditional fiind înlocuit cu zimbrul (XXXIV/4, XXXIV/6) iar scutul apare încadrat între doi delfini afrontati.

Unirea Principatelor va duce, într-o prima etapa, la alaturarea simbolurilor heraldice ale Tarii Românesti si Moldovei, fara a se crea o noua stema; initial, prioritatea (locul din stânga) a revenit bourului sau zimbrului Moldovei (LXI/3, LXI/4) apoi abia acvilei muntene. Aceasta dispunere a simbolurile heraldice moldovene si muntene este evidentiata si la prima stema, instituita oficial la 9 februarie 1861 (LXII/3) cu observatia ca aici acvila Tarii Românesti apare neîncoronata, pe când în majoritatea reprezentarilor oficiale ale stemei, ea continua sa fie redata încoronata, conform traditiei (LXII/5, LXIV/6). Trebuie subliniat faptul ca aceasta stema oficiala nu este respectata si ca pe aproape toate actele oficiale, portrete ale domnitorului Cuza, servicii de vesela comandate de domnitor s.a.m.d., stema tarii este redata diferit. În general ea este înfrumusetata si înnobilata prin plasarea celor doua scuturi alaturate si încoronate (uneori chiar cu o coroana regala, nu princiara!) prin plasarea lor pe o mantie de purpura captusita cu hermina, scuturile fiind flancate de doi delfini afontati.