Stema Romaniei (si a Principatelor Unite) - perioada antebelica si interbelica
Stema Regatului Romaniei, cu insemnele celor cinci provincii istorice (de la ora 12 in sensul ceasornicului: Moldova, Transilvania, Dobrogea, Oltenia si Banat contopite, Muntenia)
Dupa alegerea ca domnitor a principelui Carol de Hohenzollern - Siegmariengen, Adunarea Electiva (transformata în Camera Deputatilor) a dezbatut si a aprobat, la 30 martie 1867, noua stema de stat pe baza proiectului lui Ion Ghica. Stema este formata dintr-un scut scartelat, având în cartierele 1 si 4, pe albastru-azur si pe aur, o acvila cruciata si conturnata si în cartierele 2 si 3, pe fond albastru si rosu, capul de bour cu steaua între coarne; atât acvila cât si bourul erau în culori naturale. Peste cele patru cartiere era stema familiei de Hohenzollern (scut scartelat alb si negru). Scutul, timbrat cu o coroana regala era sustinut de o femeie daca tinând în mâna dreapta o "sica" si de un leopard lionat; sub tenanti era o esarfa albastra pe care era înscrisa, cu galben, noua deviza a tarii "NIHIL SINE DEO" (nimic fara Dumnezeu). Armele tarii erau asezate pe un manton de purpura cu franjuri de aur, captusit cu hermina si timbrat cu o coroana regala (LXX/3).
La 8 martie 1872, Senatul modifica stema; astfel, scutul scartelat are în primul cartier, pe azur, acvila încoronata si cruciata, purtând în ghiare spada si sceptrul, totul de aur, flancata de un soare, tot de aur; în cartierul al doilea, pe rosu, un cap de zimbru cu stea între coarne, flancat de o semiluna, totul din aur; un element heraldic nou, simbolul Olteniei, a fost introdus în cartierul al treilea: pe fond rosu, un leu încoronat iesea dintr-o coroana antica, flacat de o stea cu 6 raze, totul din aur; în cartierul al patrulea, pe azur, doi delfini afrontati, din aur. Pe centru, scutul scartelat al casei domnitoare. Scutul, timbrat cu coroana regala, era sustinut de doi lei cu coada între picioare. Restul elementelor (esarfa cu deviza si mantoul încoronat) au ramas aceleasi cu cele stabilite în 1871 (fig.89). Dupa proclamarea regatului, în 1881, prin uz si nu prin lege, se aduc unele modificari acestei steme. Astfel, este înlocuita coroana din aur ce timbra mantoul de purpura si hermina cu coroana regala din otel, cu care a fost încoronat Carol I, se adauga, sub esarfa devizei, ordinul "Steaua României" si se schimba pozitia cozilor celor doi lei.
În prima perioada a domniei regelui Ferdinand I (1914-1921), pe lânga stema "oficiala", din 1872, cu modifcarile semnalate, a început sa fie folosita si o alta stema, mai putin încarcata. Forma ei porneste de la însemnul Ordinului "Carol I", înfiintat în 1906 si care devenise cea mai importanta decoratie româneasca, ideea initiala regasindu-se înca din vremea lui Alexandru Ioan Cuza (LXI/2): astfel, scutul cu armele tarii era plasat pe corpul unei acvile românesti încoronata si cruciata, cu zborul în jos, tinând în ghiare spada si sceptrul si având esarfa cu deviza "NIHIL SINE DEO" plasata peste coada (LXXI/5).
vezi si Pagina de WIKI pentru alte poze
Dupa alegerea ca domnitor a principelui Carol de Hohenzollern - Siegmariengen, Adunarea Electiva (transformata în Camera Deputatilor) a dezbatut si a aprobat, la 30 martie 1867, noua stema de stat pe baza proiectului lui Ion Ghica. Stema este formata dintr-un scut scartelat, având în cartierele 1 si 4, pe albastru-azur si pe aur, o acvila cruciata si conturnata si în cartierele 2 si 3, pe fond albastru si rosu, capul de bour cu steaua între coarne; atât acvila cât si bourul erau în culori naturale. Peste cele patru cartiere era stema familiei de Hohenzollern (scut scartelat alb si negru). Scutul, timbrat cu o coroana regala era sustinut de o femeie daca tinând în mâna dreapta o "sica" si de un leopard lionat; sub tenanti era o esarfa albastra pe care era înscrisa, cu galben, noua deviza a tarii "NIHIL SINE DEO" (nimic fara Dumnezeu). Armele tarii erau asezate pe un manton de purpura cu franjuri de aur, captusit cu hermina si timbrat cu o coroana regala (LXX/3).
La 8 martie 1872, Senatul modifica stema; astfel, scutul scartelat are în primul cartier, pe azur, acvila încoronata si cruciata, purtând în ghiare spada si sceptrul, totul de aur, flancata de un soare, tot de aur; în cartierul al doilea, pe rosu, un cap de zimbru cu stea între coarne, flancat de o semiluna, totul din aur; un element heraldic nou, simbolul Olteniei, a fost introdus în cartierul al treilea: pe fond rosu, un leu încoronat iesea dintr-o coroana antica, flacat de o stea cu 6 raze, totul din aur; în cartierul al patrulea, pe azur, doi delfini afrontati, din aur. Pe centru, scutul scartelat al casei domnitoare. Scutul, timbrat cu coroana regala, era sustinut de doi lei cu coada între picioare. Restul elementelor (esarfa cu deviza si mantoul încoronat) au ramas aceleasi cu cele stabilite în 1871 (fig.89). Dupa proclamarea regatului, în 1881, prin uz si nu prin lege, se aduc unele modificari acestei steme. Astfel, este înlocuita coroana din aur ce timbra mantoul de purpura si hermina cu coroana regala din otel, cu care a fost încoronat Carol I, se adauga, sub esarfa devizei, ordinul "Steaua României" si se schimba pozitia cozilor celor doi lei.
În prima perioada a domniei regelui Ferdinand I (1914-1921), pe lânga stema "oficiala", din 1872, cu modifcarile semnalate, a început sa fie folosita si o alta stema, mai putin încarcata. Forma ei porneste de la însemnul Ordinului "Carol I", înfiintat în 1906 si care devenise cea mai importanta decoratie româneasca, ideea initiala regasindu-se înca din vremea lui Alexandru Ioan Cuza (LXI/2): astfel, scutul cu armele tarii era plasat pe corpul unei acvile românesti încoronata si cruciata, cu zborul în jos, tinând în ghiare spada si sceptrul si având esarfa cu deviza "NIHIL SINE DEO" plasata peste coada (LXXI/5).
vezi si Pagina de WIKI pentru alte poze
Comentarii
Trimiteți un comentariu