Norvegia - preistoria. Înainte de vikingi. Tsunami-ul din Doggerland

Primii oameni care au populat ţinuturile ce formează Norvegia de astăzi au apărut din preistorie în perioada în care marile calote glaciare se retrăgeau din Scandinavia. Acum zece mii de ani, strămoşii norvegienilor de astăzi vânau reni şi alte animale sălbatice în lunga lor călătorie înspre Nord. Ţinutul în care au ajuns fusese apăsat timp de secole de greutatea calotei glaciare, drept pentru care oceanul întâlnea uscatul la o înălţime cu 200 de metri mai mare decât în prezent. Cea mai veche dovadă a activităţii umane a fost descoperită pe un deal din regiunea sudică Østfold, nu departe de frontiera de Sud cu Suedia. În acea vreme, dealul era probabil o insulă, la sud de marginea gheţarului.

Deşi există mai multe opinii privind regiunea din care au venit strămoşii norvegienilor de astăzi sau drumurile pe care le-au ales în călătoria lor spre Nord, este aproape sigur că unul din aceste trasee a trecut prin Østfold. Obiectele găsite în aşezările de acolo sunt de acelaşi tip ca şi cele descoperite în sudul Suediei şi în Danemarca. O altă rută posibilă ar fi putut duce dinspre ţărmul european al Mării Nordului de astăzi înspre Sud-vestul Norvegiei.

Primii norvegieni au fost vânători care trăiau în grupuri mici. Existenţa lor e scoasă la iveală de uneltele din cremene, vasele din lut şi, probabil cele mai spectaculoase, de sculpturile în piatră pe care le-au lăsat în urmă. Astfel de exemple se găsesc practic peste tot în Norvegia, cioplite sau scrijelite în stâncă. Sculpturile înfăţişează de obicei vânatul: reni, elani, căprioare, urşi şi peşti. Mai puţin întâlnite, dar nu mai puţin impresionante, sunt reprezentările unor oameni sau bărci.

Trecerea la agricultură a început în Norvegia în urmă cu circa 5 000 – 6 000 de ani, mai întâi în regiunea din jurul Fiordului Oslo. Descoperirile arheologice din Epoca de Bronz (1500-500 î.Hr.) sunt dominate de relicvele culturale ale agricultorilor. Obiectele din aceeaşi perioadă găsite în nordul ţării indică faptul că locuitorii de acolo erau vânători. Urmele unor aşezări de dimensiuni considerabile, descoperite în multe locuri în Finnmark, departe în Nord, oferă dovezi clare ale cooperării sezoniere dintre numeroşi indivizi.

Obiectele găsite în mormintele din epoca romană (0-400 d.Hr.) demonstrează existenţa unor legături cu civilizaţiile din Sud. Descoperirile includ unelte din bronz şi din sticlă, precum şi arme. Arta scrisului, sub forma runelor, a devenit şi ea cunoscută în ţările nordice în aceeaşi perioadă.

Migraţiile din anii 400-550 d.Hr. au reprezentat o perioadă agitată în istoria Europei continentale, iar obiectele descoperite în Norvegia indică faptul că situaţia a fost aceeaşi şi aici. Existenţa unor ferme în regiuni îndepărtate este o dovadă a împuţinării zonelor nelocuite disponibile. Analiza polenului a scos la iveală faptul că zona de coastă din Vestul ţării a fost despădurită în acea perioadă. Vremurile tulburi au determinat triburile să ridice sisteme de apărare cum sunt fortăreţele, ale căror ruine pot fi văzute şi astăzi pe o porţiune de 50 kilometri de-a lungul malului estic al celui mai mare lac din Norvegia, Lacul Mjøsa.

video: Cum s-a scufundat Doggerland, pământul locuit în preistorie, care astăzi este pe fundul Mării Nordului