Botosani - istoria

Din paleolitic se constată şi în această parte a ţării frecvente aşezări omeneşti. Astfel, urme de locuire din această epocă au fost semnalate pe teritoriul judeţului în localităţile Mitoc, Bodeasa, Ghireni, Pogorăşti, Ripiceni, Botoşani, Ştefăneşti, Miorcani ş.a.

Aşezările omeneşti s-au înmulţit iar urmele locuitorilor au devenit mai numeroase şi mai variate în neolitic, reprezentate arheologic şi în descoperirile făcute pe teritoriul judeţului, în localitatea Cucuteni: specifice culturii de Cucuteni sunt vasele de ceramică şi pământ ars, pictate în două sau trei culori, de un înalt nivel artistic.

Din epoca bronzului s-au descoperit pluguri, seceri cu butoane, săbii, vârfuri de lance din bronz la Ilişeni – Santa Mare (un adevărat depozit de bronzuri). Descoperiri din aceeaşi epocă a bronzului s-au mai făcut în localităţile Truşeşti, Corlăteni, Albeşti, Cătămărăşti, Darabani etc.

Descoperirile arheologice au demonstrat continuitatea vieţuirii pe acest teritoriu, în epoca fierului, în perioada premergătoare constituirii statului dac centralizat şi independent sub conducerea lui Burebista. Cea mai importantă dovadă o constituie complexul fortificat de cetăţi traco-getice de la Stânceşti, databile în sec. VI – III î.e.n. Este vorba de un complex fortificat, format din două cetăţi, întărite cu un val şi şanţ de apărare, însumând o suprafaţă totală de aprox. 50 ha.

În interiorul cetăţii s-au descoperit complexe de locuire, obiecte din ceramică autohtonă, vârfuri de săgeţi din bronz, perle din pastă sticloasă, diverse obiecte din bronz şi fier, precum şi o piesă de aur, reprezentând un animal fantastic cu cap de mistreţ, trup de peşte şi coadă de pasăre, al cărui original se găseşte la Muzeul de Istorie al României.

Locuri întărite în chip asemănător au mai fost semnalate la Dersca, Copălău, Ibăneşti, Vf. Câmpului etc.

Mărturii valoroase pentru cea de-a doua epocă a fierului ce corespunde cu perioada formării statului dac centralizat şi independent sub conducerea lui Burebista, le găsim la Cucorăni, Borolea, Manoleasa, Lozna, Corni, Horodiştea.

Unul dintre cele mai însemnate depozite de unelte şi arme de fier a fost descoperit la Lozna, fiind compus din 55 piese cum ar fi: seceri, coase, unelte de fierărie, ele fiind conservate într-o stare foarte bună la Muzeul de Istorie din Botoşani.

Dovezile arheologice arată că teritoriul judeţului Botoşani a făcut parte din statul dac centralizat şi independent condus de Burebista, ca şi din statul dac condus de marele rege Decebal.

Urme de locuire dacică pe teritoriul judeţului după războiul daco-roman din anii 105-106 după Hristos, când Moldova a continuat să fie locuită intens de dacii liberi, au fost atestate mai multe localităţi printre care: Botoşani, Cucorăni, Bobuleşti, Dângeni, Stânceşti, Ştefăneşti. Cea mai importantă descoperire în acest sens este pusă în evidenţă de aşezarea de tip Carpatic, formată din 10 locuinţe dezvelite la Medeleni – Cucorăni, în care au fost găsite resturi de ceramică, fibule de bronz, obiecte de fier, demonstrând existenţa unei înfloritoare vieţi economice.

Începând din sec. III după Hristos şi continuând timp de zece secole după aceea, românii de pe aceste meleaguri nu şi-au părăsit nici un moment vatra strămoşească, în ciuda trecerii unor valuri succesive ale populaţiilor migratoare şi a vicisitudinilor istoriei. În acest sens, pe teritoriul judeţului au fost descoperite 280 puncte de locuire care acoperă întreg mileniul I al e.n.

Foarte multe aşezări din judeţ sunt atestate documentar în perioada secolelor XIV - XVI. Dorohoiul este atestat documentar la 1407, iar oraşul Botoşani în 1439.

Dezvoltându-se atât de timpuriu, „Botoşanii nu au fost cetate ci târg deschis, fără ziduri" situat la o răspântie de drumuri, ceea ce a dus la un comerţ înfloritor. Se pare că, începând cu secolul al XV-lea, dezvoltarea pe care o cunoaşte comerţul aduce oraşului venituri însemnate, iar prima pecete a oraşului a fost un păun cu coada răsfirată ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.

Marii voievozi ai Ţării Moldovei, Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, înscriu numeroase prezenţe la Botoşani, în judeţul nostru păstrându-se şi azi ctitoriile domneşti: Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) şi Sf. Nicolae Popăuți (1496) ale lui Ştefan cel Mare, azi monumente istorice.

Tot monumente istorice sunt ctitoriile Doamnei Elena, soţia voievodului Petru Rareş: Bisericile Sf. Gheorghe (1551) şi Uspenia (1552).

Evenimentele istoriei moderne sunt mai puţin reprezentate prin monumente. Se poate evidenţia monumentul închinat eroilor primului război mondial, operă de proporţii a arhitectului H. Miclescu, ridicată în anul 1928, precum şi tripticul realizat de sculptorul Gavril Costache, ridicat în memoria Răscoalei de la 1907.