Țările UE care sunt membre NATO

 

Țările europene membre NATO în 2023

Toți membrii fondatori ai Uniunii Europene sunt membri NATO. De altfel, concepută imediat după al doilea război mondial, Uniunea Europeană a beneficiat de stabilitatea oferită de alianța nord-atlantică și de susținerea economică și de securitate oferită de Statele Unite. Ulterior, prin admiterea unor țări care au optat pentru neutralitate și a unora care nu îndeplineau criteriile de aderare la NATO, cel două organizații s-au distanțat treptat. Ascensiunea economică și militară a Chinei, după anul 2000, a făcut ca SUA să-și îndrepte atenția predominant către Pacific, iar rolul Atlanticului de Nord să se erodeze. Însă invazia Ucrainei de către ruși a reîntors atenția către spațiul european, iar NATO a fost consolidat prin eforturi comune ale statelor europene și ale SUA.

Atacul ilegal și neprovocat al Rusiei în Ucraina, țară ale cărei frontiere și independență erau oficial recunoscute de Moscova, a făcut ca alte țări europene să conștientizeze vulnerabilitatea neutralității auto-asumate. Astfel, Suedia și Finlanda, țări neutre în timpul războiului rece, au solicitat admiterea în NATO.

Finlanda reprezintă un caz special. Parte a Imperiului rus până la revoluția bolșevică, ea și-a obținut independența la începutul secolului 20. După două războaie sângeroase cu sovieticii și unul cu Germania nazistă, Finlanda a acceptat cedarea unor teritorii către URSS, dar și condiția ca în politica externă să nu se opună politicii sovietice. Renunțarea la aceste părți importante ale suveranității (politica externă și securitatea) a dus la apariția termenului de „finlandizare” (considerat peiorativ de către finlandezi), care definește situația în care o super-putere își impune voința asupra unui mic stat vecin. Ulterior, s-a vorbit despre finlandizare în multe alte situații internaționale. Chiar invadarea Ucrainei a fost clasificată ca o încercare de finlandizare a statului de la Kiev. (În mod real, însă, rușii, conform propriilor declarații, au dorit nu doar să subordoneze politic Ucraina, ci să exercite un control real asupra politicii interne de la Kiev, în paralel cu forțarea Ucrainei să renunțe la teritorii importante). Însă, contrar previziunilor, atacul asupra Ucrainei, în loc să ducă la finlandizarea acestui stat, a determinat „ucrainizarea” Finlandei.

În 2023, NATO s-a extins prin integrarea Finlandei. Suedia așteaptă, aderarea sa fiind blocată de Turcia, în urma unor relații bilaterale tensionate. De asemenea, Bosnia și Herțegovina este în curs de aderare. Negocieri similare au fost începute cu Ucraina și Georgia. În cazul acestor trei state există un impediment important: relațiile pașnice cu vecinii și lipsa oricăror revendicări teritoriale este o precondiție obligatorie pentru primirea în NATO. Cele trei state – Ucraina îndeosebi – nu îndeplinesc acest criteriu.

Când aderarea Suediei se va fi realizat, doar Austria, Cipru și Irlanda vor fi membri UE care nu aparțin alianței nord-atlantice. În schimb, din NATO fac parte țări EFTA (Norvegia și Islanda) și mai multe state care sunt pe lista de așteptare a UE: Turcia, Albania și Muntenegru. Un alt membru european al NATO, de o importanță deosebită, este Marea Britanie.

Consolidarea Alianței Nord-Atlantice face ca frontierele acesteia să se suprapună peste cele ale Uniunii Europene și ale zonei economice europene. Totodată, reconturarea Rusiei ca principala amenințare la adresa stabilității mondiale a determinat Statele Unite să își întoarcă atenția către spațiul european și să-și intensifice colaborarea cu țările UE. Împreună, aceste evoluții fac să se vorbească mai puțin despre o armată comună europeană sau despre gestiunea unitară/coerentă a politicii externe a statelor membre. Ambele inițiative ar avea rolul de a crește rolul Uniunii Europene. De facto, coerența politicii externe și a strategiei comune de apărare s-au realizat în cadrul NATO și prin colaborarea cu NATO, amânând astfel momentul când UE va evolua de la o piață comună (cu normative social-politice) la o federație consolidată, cu o voce unitară și „un număr de telefon” comun.

via Revista Cultura : Cele 6 fațete ale UE: de la piața comună la Schengen
reproducere autorizată